Pedagogia stiintifica arata ca
prescolarul, datorita varstei si, implicit, a lipsei de pregatire si
experienta, nu poate face singur, cu maximum de eficienta, investigatiile in
mediul inconjurator. Ca urmare, educatoarei ii revine importanta sarcina de a
conduce copilul, treptat, pe calea cunoasterii si a intelegerii corecte a
realitatii.
In cadrul procesului
instructiv-educativ, cadrele didactice se ocupa de educarea capacitatii de
percepere si de spiritul de observatie al copiilor, ca acestia sa inceapa sa
observe lucrurile noi si aspectele esentiale ale vietii inconjuratoare.
Pentru imbogatirea vocabularului se
foloseste asocierea cuvintelor noi cu diferite obiecte sau fenomene percepute
direct, care contribuie la concretizarea continutului lor.
Prin insusirea tehnicii de manuire
a creionului, a plastilinei, a hartiei ori a foarfecelor, copilul este condus
spre formarea deprinderilor practice si utile, ca indemanarea, siguranta si
precizia in miscari.
Prin
insusirea cunostintelor despre multimile de obiecte si despre operatiile cu
acestea se urmareste imbogatirea capacitatii de perceptie despre forma,
culoare, marime, pozitie spatiala; se dezvolta puterea de observatie, de
analiza, de comparatie, rapiditatea si independenta in gandire si actiune.
Avand in vedere cele prezentate mai
sus, si nu numai, putem concluziona ca aceste cunostinte dobandite la varsta
prescolara vor deveni o busola sigura in activitatea si comportamentul ulterior
al copilului, iar educatia in gradinita este, in esenta, un proces al carui
rezultat este concretizat in dezvoltarea multilaterala a celui mic si in buna
pregatire a acestuia pentru activitatile scolare ce vor urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu